O țară productivă este aceea în care companiile produc bunuri și apoi le exportă, în cantități suficiente pentru a înregistra o balanță comercială pozitivă și de a asigura un procent cât mai ridicat pentru consumul pieței interne.

Cu ce situație ne confruntăm în România?

Exporturile României în primele două luni ale acestui an au însumat 11,6 miliarde EUR, cu 2% mai mult decât în aceeași perioadă a anului 2019. Importurile au crescut cu 2,9% la 14,2 miliarde EUR, conform datelor publicate de către Institutul Național de Statistică (INS).

Deficitul comercial din primele două luni ale anului s-a mărit astfel cu 171 milioane EUR (sau cu 7,0% față de 2019) atingând valoarea de 2,6 miliarde EUR.

Este sustenabil, pe termen lung, să ne aflăm permanent în situația de a importa mai mult decât exportăm? Da, dacă te numești Statele Unite ale Americii și nu, dacă ești România. SUA înregistrează an de an, deficit comercial, începând cu anii ’70 ai secolului trecut. Mereu este dat acest exemplu, cel al SUA, dar este acest exemplu unul aplicabil tuturor țărilor? Răspunsul este nu, nu este un model ce poate fi aplicat la scară mondială.

Dolarul SUA este monedă de rezervă, fiind acceptat fără răsuflare în orice colț al planetei. Imaginați-vă că v-ați afla în mijlocul deșertului Sahara și acolo trebuie să achiziționați apă, veți opta, foarte probabil, ca în buzunar să aveți dolari americani, nu yuani, ruble, rupii sau peso mexicani. În această situație puteți opta și pentru euro, moneda de rezervă numărul 2 la nivel mondial.

În prezent, peste 61% din totalul rezervelor bancare străine sunt deținute în dolari americani, iar aproape 40% din datoria mondială este în dolari. Euro este a doua monedă de rezervă, reprezentând aproximativ 21% din rezervele internaționale în valută. În total, peste 82% din totalul rezervelor internaționale de valută sunt exprimate în două monede, USD și EUR, din acest procent dolarul deține o pondere de 74%.

Statele Unite și-au putut finanța deficitele bugetar și comercial, practic au exportat inflație, iar titlurile de trezorerie ale SUA, ce dețin un rating maxim, AAA, conform Standard&Poors, Moody’s și Fitch, au reprezentat o garanție că SUA se pot împrumuta mult, ieftin, în propria monedă și practic, nelimitat.

Vă recomandăm:

Dacă încă bate-un dor de Ceaușescu, haideți să înțelegem politicile economice ale „genialului Conducător” cu mintea din 2020

Dar modelul Statelor Unite nu poate fi aplicat unei țări precum România. Rating-ul României este BBB-, cu perspectivă negativă, iar agențiile de rating vor evalua dacă vor trimite România în rândul țărilor din categoria junk investment grade. Țara noastră se află doar la primul nivel deasupra pragului de rating junk, care nu recomandă investițiile, mai exact BBB- cu perspectivă negativă. Politicile economice falimentare, bazate pe majorarea consumului ne-au adus în această situație. Leul românesc nu este monedă de rezervă, România nu poate aplica un model precum cel al Statelor Unite.

Am dat exemplul SUA întrucât este adus mereu în discuție atunci când se vorbește despre deficite și împrumuturi externe.

În România, în cursul anului 2019, importurile de echipamente electrice și electronice au fost de 13,3 miliarde EUR, mai exact 15% din valoarea bunurilor importate. Importurile de utilaje, reactoare nucleare, cazane au fost de 10,5 miliarde EUR în 2019. Tot în cursul anului 2019 am importat vehicule, în valoare de peste 8,74 miliarde euro.

Din România au ieșit, doar în ultimii 3 ani, peste 45 de miliarde de euro. În cursul anului 2020, proiecțiile indică o cifră a deficitului comercial ce va depăși 20 de miliarde de euro, iar în condițiile în care economia va înregistra o scădere, optimist vorbind, de cel puțin 6%, din cauza crizei mondiale, aceasta se traduce printr-o majorare a datoriei publice în PIB de peste 40%, nivel la care economia țării noastre are ingrata șansă de a intra și în categoria țărilor unde investițiile nu sunt recomandate, întrucât riscurile vor crește exponențial.

Situația în care se află țara noastră este una ce poate fi dată drept exemplu negativ atunci când se urmărește majorarea veniturilor, însă nu și a producției de bunuri, atunci când piața este inundată de bani.

Creșterea economică a României, din intervalul 2017-2019, poate fi asemănată cu cea a unei companii ce deține o pădure și taie constant, copac după copac. Acea companie va obține venituri, o perioadă de timp, dar cu cât va tăia mai mult, cu atât se va apropia de faliment, de închiderea afacerii, de concedierea angajaților, pentru că nu poți tăia în neștire, fără a planta, fără a crea oportunități de a diversifica sursele de venit. Înlocuiți compania cu pădurarul, pentru culoare locală, rezultatul va fi la fel.

În economie, nu se pot aplica teorii prin care se majorează consumul, fără a produce mai mult, fără a exporta mai mult, fără a analiza obiectiv, echilibrat factorii ce pot ajuta economia, atât în perioade de creștere, dar și de criză. România, deși a înregistrat creștere economică de peste 4 la sută pe an, a făcut-o sacrificând investițiile și favorizând consumul.

În momentul în care aplicăm teorii fanteziste, precum wageledgrowth, teorie care a dus la sacrificarea investițiilor în favoarea consumului imediat, în perioade de criză, precum cea în care ne aflăm în prezent, ne vom confrunta cu grave dezechilibre.

Am importat echipamente electrice, electronice, autoturisme noi și rulate, am creat și susținut locuri de muncă peste hotare, am făcut asta din cauza politicilor economice eșuate. Aceste politici își produc efectele sub ochii noștri, iar aceste efecte sunt reprezentate de inflația de peste 3,5 la sută pe an, deficite ce înregistrează niveluri record, începând cu 2017 și o instabilitate economică pe care guvernul actual a gestionat-o bine, până în prezent, având opțiuni limitate.

Investițiile în proiecte mari, de infrastructură și nu numai, vor trebui să ia locul teoriilor fanteziste. Economia nu este doar despre cifre, este despre oameni și oamenii vor fi cei care vor suferi dacă deciziile adoptate vor fi greșite.

Am putea începe prin atragerea acelor investitori ce doresc a-și reloca producția de bunuri în Europa, prin crearea unui cadru legislativ și investițional prietenos. România este obligată să adopte o strategie pe termen lung, care să pună în prim plan investițiile. Va trebui să producem românește! Aceasta trebuie să fie noua paradigmă!

Contributor

Comentarii