Un studiu derulat anual de către agenția Standard and Poor’s arată că 4 din 5 români nu este alfabetizat financiar, ponderea de 80% plasându-ne într-o poziție, din păcate, superioară comparativ cu restul țărilor din Uniunea Europeană, unde procentajul este de 46%.

Doar 20% dintre români cunosc ce este inflația, dobânda sau diversificarea riscurilor.

În ceea ce privește obiceiul de economisire și investire pe termen lung, respectiv pentru vârsta pensionării, 85% dintre români nu depun eforturi în această direcție.

Bani gratis nu există și indiferent de cât de îmbietoare sunt ofertele de finanțare, trebuie să știți că există întotdeauna costuri care vor fi achitate de către client.

Este acest lucru lipsit de etică sau moralitate? Răspunsul este nu. Șoc și groază? Cum așa? Primim o sumă de bani și trebuie să plătim o sumă și mai mare de bani? Da.

Dar de ce? Dobânda este suma de bani pe care o plătești în cazul unui contract de credit, reprezentând prețul împrumutului. De asemenea, privind din perspectiva deponentului, dobânda este suma de bani pe care o primești in cazul unor produse de economisire.

Rata dobânzii este elementul principal în funcție de care se calculează dobânda. Ea se exprimă procentual, în format anual. De exemplu, în cazul unei rate a dobânzii de 9%, înseamnă că pentru a împrumuta, să spunem 1000 lei pe 1 an, clientul trebuie sa plăteasca 9%. Suma care trebuie platită este denumită dobândă. În cazul de mai sus, dobânda este de 90 lei (1000 lei x 9% = 90 lei).

În cazul unui credit, dobanda este calculată, de regulă, lunar.

Caz concret: achiziția unui autoturism al cărui preț de achiziție este de 12000 de euro, rate pentru o perioadă de 36 de luni, dobândă zero, conform celor declarate de către consilierul de vânzări. În cazul unui credit pentru 48 de luni dobânda ar fi fost de 6,9%/an. Este evident că varianta cu 36 de luni este preferabilă celei în care plătești contravaloarea bunului în 48 sau 60 de luni.

Dar când pui cifrele într-un fișier excel și detaliezi costurile, observi că valoarea totală plătită nu este de 12000 de euro, cât ar trebui să plătești având în vedere dobânda zero, ci 12700 de euro. Costul autoturismului era identic atât în cazul plății cash, dar și în cazul creditului. Însă în cazul creditului, costul total era mai mare cu echivalentul a 700 de euro.

De ce? Răspunul este legat de modul în care firma de leasing își acoperă costurile și obține o sumă de bani în urma procesului de creditare. Costul de analiză al dosarului? 500 de lei. Valoarea lunară plătită pentru administrarea contractului de credit? 60 de lei, sumă plătită lunar, de către client, timp de 36 de luni, mai exact 2160 de lei, în total. Alte costuri? Încă 600 de lei. Pentru ce alte costuri? Diverse formalități birocratice. Toate aceste costuri reprezintă exact diferența de 700 de euro, menționată mai sus. Da, prețul bunului este identic, atât în cazul plății cash, dar și al achiziției pe credit. Însă în cazul creditului, veți suporta cheltuieli suplimentare. Consilierul de vânzări nu mai fusese pus, până acum, în situația de a detalia costurile, clienții firmei respective nu au întrebat niciodată ce costuri plătesc. Ei știu doar că plătesc rate, fără a-i interesa detaliile creditului.

Lecția numărul 1: calculați întotdeauna structura costurilor produsului de creditare. Dacă puteți plăti cash un produs, nu ezitați, vă va elibera de o datorie.

Este etic să spui că oferi un credit cu dobândă zero, dar să ai costuri care măresc valoarea împrumutului? Da, este. De ce? Întrucât firma de leasing sau instituția care îți acordă împrumutul are angajați, are costuri cu salariile, cheltuieli fixe și variabile. În final, când va trage linie, va trebui să obțină profit. De asemenea, acestea sunt precizate în contract.

Vă recomandăm:

IMM Invest nu este un robinet cu bani. Scopul programului este de a-i ajuta pe antreprenori să treacă peste șocul crizei

Nu există bani gratis, iar situația actuală în care dobânzile sunt apropiate de zero sau negative este una anormală și da, etic vorbind, nu este în regulă pentru că deponenții sunt penalizați. Este cineva care nu dorește să obțină un randament pentru banii pe care i-a depus într-un depozit? Banii aceia au fost munciți, cei care fac acest exercițiu trăiesc în așa fel încât să fie solvabili și să atenueze șocuri financiare precum cele produse de criza actuală.

Știți, de asemenea, ce este nu neapărat etic, dar inechitabil? Să deschizi un depozit bancar, să primești o dobândă de 3,20%/an iar aceeași bancă să ofere împrumuturi la o dobândă de 8,14%/an. Există și cazuri în care unele bănci oferă dobânzi subunitare pentru depozite, însă dobânzile la împrumuturi depășesc 9%.

De asemenea, ce nu este etic? De exemplu, să lichidezi un depozit, iar comisionul de retragere să fie egal cu 2% din suma retrasă. Imaginați-vă un client care retrage o sumă de bani dintr-un depozit pentru care a primit echivalentul a 50 euro, dobândă, în ultimii 4 ani, dar la lichidarea acelui depozit va plăti 100 de euro.

Însă, diferența dintre dobânzile oferite pentru depozite și cele pentru credite nu se regăsește în contul de profit și pierdere al unei bănci, este cale lungă până acolo. Acele bănci au angajați, plătesc salarii, taxe pentru acele salarii, au cheltuieli fixe. Există, de asemenea, rău platnici. Nicio instituție bancară nu își dorește un portofoliu de active neperformante. Sistemul trebuie să fie sănătos, stabil, să poată finanța economia.

Lecția numărul doi: încercați să vă planificați cheltuielile și să economisiți constant și lunar. Vă va ajuta pe viitor. Băncile nu sunt instituții de binefacere, acestea trebuie să obțină profit. Unde se poate lucra mai bine, este relația cu clientul. Băncile ar putea recompensa acei clienți buni-platnici, prin dobânzi preferențiale. Băncile ar putea, de asemenea, premia pe deponenți, tocmai pentru ca aceștia să nu se afle în situația ca dobânzile să nu acopere comisioanele de retragere.

În final, trebuie să știm cu toții că modul în care folosim banii împrumutați pot mișca economia într-o direcție sau alta.

Criza prin care trecem ar trebui să ne facă să conștientizăm că fiecare cheltuială trebuie planificată astfel încât să nu ne afecteze solvabilitatea personală, pe termen lung.

În ultimii 10 ani ne-am împrumutat pentru concedii, mașini second hand, unii dintre noi chiar și pentru nunți sau botezuri. Alții s-au împrumutat pentru a-și achiziționa telefoane, mașini de spălat sau televizoare ori a-și sărbători ziua de naștere în club.

Lecția numărul trei și ultima pentru moment: împrumutați-vă, dacă nu aveți posibilitatea de a plăti cash un produs sau serviciu, doar atunci când acei bani vor aduce un plus de valoare dorințelor voastre, pe care vreți să le satisfaceți împrumutându-vă. Pozele din concedii, postate pe Facebook vor coborî în subsolul fluxului, însă banii pe care i-ați cheltuit vor trebui returnați lunar. Și da, veți plăti și dobânzi.

Vă recomandăm:

Criza economică, dezastru sau oportunitate?

Contributor

Comentarii