Delocalizarea proceselor de producţie ţinteşte întotdeauna acele ţări unde forţa de muncă este accesibilă, din punctul de vedere al nivelului costurilor, dar şi în număr ridicat. În cazul Chinei, companiile din Occident au decis să-şi delocalizeze producţia în statul asiatic, din ţările de origine, din ambele motive.

Însă după zeci ani de investiţii masive occidentale în China, forţa de muncă nu mai este atât de ieftină, precum în urmă cu 30 de ani. La momentul actual salariul mediu în China depăşeşte 1000 usd/lună. (Sursa) În Beijing, salariul mediu se ridică la 1200 dolari (Sursa)

Faptul că economia (PIB-ul) Republicii Populare Chineze depăşeşte, în prezent, valoarea de 13,5 trilioane de dolari este un efect direct al investiţiilor masive, pe care companiile occidentale le-au efectuat, în ultimii 30 de ani, în statul asiatic. Economia chineză a crescut datorită investiţiilor occidentale.

Acestea au mizat pe forţa de muncă, aflată la la discreţie, costurile mici de producţie şi vasta piaţă de desfacere din China.

Faptul că Occidentul a investit sute de miliarde de dolari a ajutat guvernul chinez să-şi sporească influenţa, atât economică, cât şi militară şi diplomatică.

Faceţi un simplu exerciţiu. Verificaţi propriile produse electronice, de îmbrăcăminte sau electrocasnicele pe care le deţineţi. Pe majoritatea este scris Made in China.

Prin fiecare tricou, pereche de pantofi sport, televizor, maşină de spălat, telefon mobil sau orice alt bun, fiecare dintre acestea produse în China, Occidentul a sponsorizat indirect un regim nedemocratic. Acesta este costul pe care Occidentul îl plăteşte pentru nesăbuinţa şi lăcomia de a delocaliza aproape în totalitate, producţia de bunuri în China. Suntem dependenţi de facilităţile de producţie de pe teritoriul statului asiatic, în diverse domenii strategice, printre care şi cel medical.

Vă recomandăm:

China strănută, lumea întreagă se îmbolnăvește. Cât costă doar în acest moment închiderea „fabricii planetei” și cine va câștiga din criza coronavirusului

Ne este dor de Hergestellt in Deutschland, ne amintim de Made in USA, dar cel mai mult ne lipseşte Fabricat în România. Discutăm mereu despre modalităţile prin care putem majora PIB-ul României şi cum să creăm oportunităţi economice, atât pentru românii din ţară, dar şi pentru ca românii plecaţi peste hotare să revină acasă. Sunt peste 3,5 milioane de români ce au emigrat din România. Această criză ne oferă posibilitatea ca Uniunea Europeană să readucă parte din facilităţile de producţie din China, în Europa. Iar România poate fi un beneficiar direct al acestei decizii.

Poate vom plăti un preţ mai mare pentru ceea ce vom fabrica în Europa, dar este acest lucru ceva nesănătos? Nu, nesănătos este ca prin fiecare obiect produs la un preţ redus să sponsorizăm un regim nedemocratic.

Vă recomandăm:

1 iulie 2020, probabil cel mai important anunț al lui Ludovic Orban de la preluarea mandatului. Va aplica România „modelul polonez”?

Ceea ce a caracterizat relațiile economice dintre Uniunea Europeană şi China, în ultimul deceniu este strâns legat de nivelul investițiilor Chinei pe vechiul continent. Investițiile străine directă chinezeşti (ISD) în Uniunea Europeană s-au majorat de aproape 50 de ori în doar opt ani, de la mai puțin de 840 milioane USD în 2008 la un nivel record de 42 de miliarde de dolari (35 de miliarde de euro) în 2016. Situația actuală reflectă o schimbare de paradigmă a relațiilor sino-europene, care trebuie evaluată cu atenție pentru impactul său economic și geopolitic asupra Europei.

Interesele Chinei în Europa sunt multiple – de la accesul la înalta tehnologie și know-how, la accesul comercial larg pe piața europeană și pătrunderea pe piețe terțe (cum ar fi Statele Unite), prin intermediul rețelelor corporative europene.

Investitorii chinezi sunt interesaţi de achiziţia unor companii de marcă pentru a îmbunătăți comercializarea propriilor produse, atât acasă, cât și în străinătate, asumându-și un rol cheie în lanțurile comerciale integrate, atât regionale, cât și globale. China a conştientizat că, făcând pași strategici pentru a deveni un actor critic din punct de vedere economic, Beijingul își va îmbunătăți influența politică și diplomatică în Europa.

Investițiile totale chinezeşti în Europa, incluzând fuziuni și achiziții și investiții greenfield, se ridică la 348 miliarde de dolari, iar China a achiziționat peste 350 de companii europene în ultimii 10 ani.

China nu este tocmai un partener facil pentru UE. Probleme controversate, ce planează asupra colaborării mutuale, scot în evidenţă îngrijorări cu privire la drepturile de proprietate intelectuală, practicarea prețurilor de dumping (subvenționat de guvernul chinez), precum și condiţiile discriminatorii aplicate companiilor din UE pentru a intra pe piaţa chienză.

Multe economii europene, ce nu şi-au revenit pe deplin din criza zonei euro, au privit în mod pozitiv investițiile chinezeşti, ca sursă de capital financiar și ca mijloc ulterior de creștere a veniturilor fiscale, a scăderii şomajului şi a dezvoltarii infrastructurii.

Vă recomandăm:

Ori schimbăm modelul de creștere economică, ori vom ajunge ca-n povestea pădurarului care a trăit „bine” până și-a pus la pământ ultimul copac

Deşi investițiile chineze în Europa au scăzut cu 40%, iar în America de Nord cu 27% în 2019, atingând un total de 19 miliarde de dolari, cel mai redus nivel din 2010 și cu 83% în scădere față de maximul din 2017 de 107 miliarde de dolari, China a investit în Europa de 2,4 ori mai mulţi bani (13,4 miliarde dolari), comparativ cu America de Nord (5,5 miliarde USD).

Dar este acesta un model sustenabil pe viitor?

China este fabrica planetei, acest lucru se datorează, aşa cum am spus mai sus, costurilor mici de producţie şi a forţei de muncă din abundenţă.

Deşi companiile au obţinut profituri de miliarde de dolari, prin reducerea costurilor de producţie, acest lucru reprezintă şi o vulnerabilitate structurală în relaţiile comerciale internaţionale, dar şi de şubrezire a intereselor europene.

Dependenţa faţă de producţia delocalizată în China a fost resimţită din plin la începutul anului curent. Vicepreședintele Comisiei Europene, Vera Jourova, a reliefat „dependența morbidă” a Uniunii Europene faţă de China și India, pentru livrări medicale, situație evidențiată de criza sanitară mondială.

„Este ceva care ne face vulnerabili și trebuie să facem o schimbare radicală”, a adăugat comisarul ceh, care este responsabil de valori și transparență în cadrul Comisiei.

„Vom reevalua lanțurile de producţie şi aprovizionarea și vom încerca să le diversificăm și, în mod ideal, să producem cât mai multe lucruri în Europa. Aceasta este o marea lecție pe care am învățat-o”, a declarat Vera Jourova (Sursa).

Comisia Europeană va elabora un plan strategic care va aborda problema până la sfârșitul lunii și îl va transmite Parlamentului European și liderilor statelor membre ale UE.

„Dacă nu ne vom pune de acord în ceea ce privește bugetul, rapid, vom avea mari probleme în ceea ce priveşte banii alocaţi pentru a recupera pierderile economice”, a adăugat Jourova.

Actuala criză reprezintă o problemă de sănătate globală, dar şi o oportunitate pentru ca Uniunea Europeană să susţină financiar şi să impulsioneze companiile a-şi redeschide facilitățile de producție pe vechiul continent. România ar putea fi un beneficiar direct al unei astfel de decizii.

Contributor

Comentarii