În anul 2018 Institutul Național de Statistică a publicat primele si (deocamdată) ultimele cifre privind “Drepturile de pensie acumulate la sfârsitul anului 2015”, în contextul procesului de îmbătrânire a societății și al cerintelor europene de transparență.

Concret, aceste cifre arată valoarea prezentă a obligatiilor pe care statul le are cu plata pensiilor viitoare, atât pentru persoanele aflate la pensie cât și pentru beneficiile acumulate până în prezent de persoanele aflate în câmpul muncii. Cifrele relevate de I.N.S. sunt semnificative: datoria implicită a statului cu pensiile viitoare, era, la finalul anului 2015 de 1.295 miliarde lei (aproximativ 288 miliarde EUR, la cursul de schimb EUR/RON din anul 2015), sau aproximativ 182% din PIB-ul acelui an.

Aceste cifre nu au mai fost actualizate de catre INS. Însă, datoria implicită a statutlui cu pensile viitoare, care ține cont și de evoluția viitoare a punctului de a fost estimată de catre CFA Romania in studiul “Viitorul sistemului de pensii din Romania” publicat în luna decembrie 2019.

Pentru analiza evoluției viitoare a acestei datorii, extrem de importantă este evoluția punctului de pensie. Astfel, cifrele publicate de I.N.S.  au fost ajustate cu măririle generoase de pensii publice acordate în ultimii ani și cu prevederile legii privind creșterea punctului de pensie pentru anii următori, până în anul 2021. Ajustând cifrele publicate în 2015 cu evoluțiile ulterioare și prevazute de lege, valoarea actualizată a drepturilor de pensie acumulate este estimată a fi 2.821 miliarde lei la finalul anului 2021 (aproximativ 590 miliarde EUR la cursul de schimb din prezent), reprezentand 250% din PIB-ul nominal estimat pentru acel an.

Drepturi de pensie acumulate 2015 (mil RON)

AnValoare punct de pensie (lei)Scenariu de baza (mil lei)Scenariu S1Scenariu S2PIB (mil lei)Scenariu Baza (% din PIB)
2015830,201.295.483,201.571.952,691.089.501,33711.000,00182%
2016871,701.360.241,761.650.531,391.143.963,28761.000,00179%
2017958,751.496.078,681.815.357,321.258.202,12858.000,00174%
20181050,001.638.469,481.988.135,781.377.952,78940.400,00174%
20191155,001.802.316,422.186.949,361.515.748,061.015.200,00178%
20201435,002.239.241,622.717.118,901.883.202,141.071.036,00209%
20211808,332.821.808,543.424.011,632.373.140,901.129.942,00250%

Sursa: I.N.S., estimari Asociația CFA Romania pentru anii 2016-2021

Toate cele 3 scenarii pleacă de la cifrele publicate de I.N.S. și calculează datoria implicită estimată pentru anii ulteriori anului 2015. Scenariul S1 folosește o rată de discount cu 1% mai mică, de aici și valoarea prezentă mai mare, în timp ce Scenariul S2 folosește o rată de discount mai mare, de aici și valoarea prezentă mai mică a obligațiilor statului cu pensiile.

Însă estimările nu includ și recalcularea pensiilor și ajustarea sistemului de puncte de pensie, mecanism prevăzut de legea actuală și care ar putea crește suplimentar eforturile statului în anii 2021-2022. Această prevedere ar putea duce valoarea drepturilor de pensie acumulate ca procent din PIB la peste 300%!

Pentru comparație, datoria publică a Romaniei este în prezent în sub 40% din PIB.

Iar, peste această creștere a datoriei implicite a statului se suprapune un trend demografic nefavorabil unui sistem public de pensii sustenabil.

Proiecțiile diverselor instituții arată continuarea trendului demografic descendent.

Conform prognozelor Oganizației Națiunilor Unite, populația Romaniei va continua să se reducă, și va ajunge în 2050 la aproximativ 15,7 milioane. De asemenea, tot Organizația Națiunilor Unite estima în anul 2017, faptul că acest spor negativ va ajunge la 120 mii/an. În realizarea acestei estimări s-a luat în considerare o migrație netă între 2015 și 2050 de numai 425 mii locuitori.

Conform prognozelor I.N.S., populația României va ajunge în 2030 la 18 milioane, iar în 2060 între 12 și 14 milioane.

Ca urmare a acestei evoluții, raportul de dependență crește de la 47 (in anul 2011) la 63 (in anul 2060) persoane tinere și vârstnice raportate la 100 de persoane adulte.

Estimarea Eurostat este mai optimistă în ceea ce privește populația. Conform Eurostat, populația României va ajunge la 18 milioane în anul 2030, 16,3 milioane în anul 2050, 15,7 și 15 milioane în anul 2060 și respectiv în anul 2070. Aceeași estimare a Eurostat este mai pesimistă în ceea ce privește rata totală de dependență. Aceasta urmează să crească de la 49,1 (în 2016) la peste 80 (începând cu anul 2050) persoane tinere și vârstnice raportate la 100 de persoane adulte.

Motivele sunt atât sporul negativ, cât și migrația, România înregistrând a doua cea mai mare migrație după Siria, care este o țară aflată în razboi.

Mai mult, în perioada 2025 – 2035 se va înregistra un vârf de pensionări, aferentă generației numită “generația decreteilor”.

Nu numai că populația se va reduce, dar va și îmbătrâni, ceea ce va avea consecințe negative asupra dezvoltării economice și de asemenea va pune o presiune puternică asupra sistemului public de pensii. Probabil acesta va deveni nesustenabil în lipsa majorării substanțiale a vârstei de pensionare și/sau a majorării fiscalității. Un exemplu în legatură cu majorarea vârstei de pensionare: în Germania este o dezbatere cu privire la majorarea vârstei de pensionare la 69 de ani, iar Germania este o țară care poate atrage lucrători tineri și cu grad înalt de calificare profesională.

Evoluția viitoare a migrației externe este greu de anticipat, aceasta depinzând de evoluția economică și socială a țării (factori interni), precum și de politicile de imigrare ale țărilor dezvoltate, care vor fi in strânsă legatură cu evoluția economiilor acestor țări (factori externi). Probabil că mulți dintre românii care ar fi plecat de la sat către un oraș mare din România (migrație internă din mediul rural către mediul urban), aleg acum varianta plecării direct în străinatate. Ca urmare, nu se întrevede o reducere în viitor a migrației externe.

O soluție teoretică pentru sustenabilitatea sistemului de asigurări sociale ar putea fi importul de forță de muncă, însă acesta depinde foarte mult de nivelul de trai pe care poate să îl ofere România. Iar în acest caz, România nu este deloc într-o situație bună, deoarece pentru atragerea unui personal înalt calificat, România va intra în concurență cu țări mult mai dezvoltate (de exemplu Germania, Franța, Italia, Austria, Olanda etc.). Prin urmare, șansele sunt minime de a câstiga competiția cu țările vestice.

În aceaste condiții, există un risc semnificativ ca sistemul public de pensii să nu poată fi susținut în forma actuală, respectiv in ceea ce privește vârsta de pensionare, planul de creștere a punctului de pensie, contribuții de asigurări sociale. Probabil, cea mai bună opțiune este un mix al celor trei parametri mentionați anterior, și anume:

  • Majorarea vârstei de pensionare. Acesta este un trend care deja se observă la nivel internațional. Probabil aceasta va fi prima opțiune.

și/sau

  • Creșterea mai lentă (sau menținerea constantă) a punctului de pensie. În general, la nivel internațional, o pensie publică asigură doar un nivel minim de venituri.

și/sau

  • Creșterea taxării pentru populația activă (prin contribuții de asigurări sociale).

Spre exemplu, la nivel internațional, în perioada 1995 – 2017 au fost implementate următoarele măsuri:

  • 76 de țări au crescut contribuția la sistemul public de pensii;
  • 55 de țări au crescut pragul vârstei de pensionare;
  • 60 de țări au redus beneficiile pentru actualii pensionari.

Deci, în concluzie, putem spune că pensia publică a viitorului va fi mai mică, mai scumpă și mai târziu…

În aceste condiții, pentru asigurarea unei independențe financiare la vârsta pensionării, o mare parte din efort va fi cel propriu – economisirea și investirea personală pentru a depinde cât mai puțin de sistemul public de pensii.

Important de menționat este faptul că de la generația X în jos (persoanele născute în intervalul aproximativ 1961 – 1980), în planificarea comportamentului de economisire, este prudent să considerăm că pensia publică va fi foarte mică în raport cu nevoile financiare (da, asigurările sociale devin de fapt o taxă, nicidecum un beneficiu pentru platitor).

Din păcate, aceste generatii (X, Y si Z) sunt într-o situație deloc placută în sensul ca vor fi taxate/le va fi cescută vârsta de pensionare pentru a se putea plati pensiile actualilor pensionari și în același timp vor trebui sa economiseasca pentru propria independență financiară la vârsta pensionării…

Studiul, CFA Society Romania, Viitorul Sistemului de Pensii, la care se face referire in articol este disponibil in sectiunea de resurse a sitelui CFA Society Romania.

http://adriancodirlasu.net
Do you like Adrian Codirlașu, CFA (Project-E Honorary founding member)'s articles? Follow on social!

Comentarii